De la Codul Silvic la cel etic

EDITORIAL – Ananei GAGNIUC

Parafrazând celebra replică din „Apus de soare”, rostită de un sfânt – căci Ștefan cel Mare a fost canonizat – s-ar putea spune: „Pădurea n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor”.

Nu toată lumea e de acord cu această formă. O mână de inițiați și – să vezi coincidență – bogați, preferă varianta: „Pădurea a fost a strămoşilor mei, a fost a mea (verbul e folosit la trecut de către cei care au tăiat-o sau au vândut-o – n.m.) şi nu e a voastră, ci a urmaşilor noştri şi a urmaşilor urmaşilor noştri, în veacul vecilor”.
Chestiunea cu „a fost a strămoșilor noștri” tocmai e cercetată de DNA, pentru zeci de mii de hectare cu pădure retrocedate ilegal. Pe cât de mari sunt aceste suprafețele, pe atât de cunoscute sunt și unele nume implicate (vezi și „prințul” Paul de România). Cel mai recent nume – considerat multă vreme ca fiind intangibil – e cel al lui Viorel Hrebenciuc, pentru care DNA a cerut ridicarea imunității parlamentare. Grea misie pentru colegii deputați și, mai ales, colegii de partid, taman acum în plină campanie electorală. I-a scos din încurcătură chiar Hrebenciuc, care a demisionat din Camera Deputaților, ca să scape și el de încurcătura de a fi judecat direct de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Redevenit simplu cetățean fără imunitate, procesul care-l vizează va porni de jos, pe ideea că multe se pot întâmpla în perioada în care înfățișările vor parcurge ierarhic instanțele, înainte de a ajunge la ÎCCJ. De ce tocmai acum DNA apasă piciorul pe accelerație în acest gen de speță (nu că nu ar face-o și în alte tipuri de spețe)? Dincolo de faptul că dovedirea unor asemenea matrapazlâcuri de amploare cere timp, cred că un catalizator eficient a fost raportul Curții de Conturi pe anul 2013.

Datele din raport sunt mai mult decât îngrijorătoare. Doar controalele efectuate de organele silvice au constatat, în perioada 2010-2013, tăieri/sustrageri ilegale de masă lemnoasă în volum de 1.676.779 mc, din care 925.372 mc doar în 2013 ● 60% din suprafețele afectate de tăieri ilegale și de acțiunea factorilor biotici și abiotici au rămas neregenerate ● Condițiile de relief, de substrat litologic și de climă din România impun ca gradul de împădurire a suprafeței țării să se situeze între 36-40%, dar defrișările masive l-au adus la 27,4% (cu consecințele de rigoare: alunecări de terenuri, inundații etc) ● Fondul nostru forestier ocupă 27,33% din teritoriul țării, sub nivelul mediu al Uniunii Europene, care este de circa 32% ● În ritmul actual, ar trebui 1000 de ani pentru împădurirea celor 2 milioane ha de terenuri agricole degradate ● Mai mult, Curtea de Conturi îndrăznește și o constatare (secret al lui Polichinele): „politicul a pătruns adânc în structurile decizionale ale sectorului”. Era normal ca și DNA să pătrundă adânc în sector, în zona sa de competență, recte cea mafiotă.

Se fură ca-n codru din codru și pentru că riscul infractorilor silvici de a ajunge la închisoare cu executare este de 0,5% – conform unui studiu realizat în 2010 de Fundația Ecopolis, în 10 județe fruntașe la infracțiuni silvice. Un risc prea mic pentru un câștig atât de mare, cum e cel din abanos (a se citi lemnul „la negru”).

Dar nu atât la efecte trebuie umblat, ci la cauze. Una dintre ele ține de lacunele sau defazajele legislative, ce sunt la mâinile parlamentarilor, care însă nu prea se ridică pentru adoptarea propunerilor bine intenționate. O fi din cauză că regulile foarte clare îngreunează jaful? Fiecare putere politică vine cu un nou cod, care rămâne la stadiul de propunere. Ultimul „nou” Cod Silvic a trecut de Senat, dar mai adastă la Camera Deputaților (a trecut doar de comisiile de mediu și de agricultură, dar nu și de plen).

Din propunere îmi face cu ochiul o prevedere… prevăzătoare: fiecare transport de lemn va primi un cod unic și nu mai poate pleca din pădure fără să fie supravegheat în timp real printr-un sistem informatic, în care se poate verifica legalitatea lui; un fel de GPS silvic. Ba chiar se dorește înființarea unui e „112 silvic”, la care să suni când vezi un peridoc de lemne și aproape instantaneu să se afle dacă e vorba de lemn legal sau furat. Inițiatoarea Doina Pană a recunoscut că unui astfel de supravegheri îi pot scăpa căruțele.

Dacă varianta de Cod Silvic va trece de Parlament, mă întreb dacă țara se va umple de căruțe. Sau se va umple de respect pentru pădure, trecând de la respectarea Codul Silvic și la respectarea celui etic. Astfel, ar veni apusul de soare al defrișărilor ilegale, iar pădurea ar putea fi a „urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor”.