Cei 14 și… răul cel mai micuț. Sau poate cel mai mare?! (partea a doua)

EDITORIAL – Peter-Vasile CZOMPA

Bun, să mergem acum mai departe, pe firul poveștii pe care-am început-o în editorialul din 3 noiembrie a.c. Cu și despre cei 14 candidați, firește, pentru 10 noiembrie… și scriam atunci, către final, că dezbaterile electorale televizate reprezintă poate modalitatea cea mai bună și la îndemâna oricui de a-i ”cântări” atent pe candidați. Mai exact, confruntările între ei, felul în care se prezintă fiecare și cum își prezintă ideile, modul în care un candidat discută, combate și răspunde întrebărilor, față-n față (măcar) cu un alt candidat. Am reușit, cu chiu, cu vai (adică din lipsă de timp), să văd totuși câteva astfel de emisiuni tv – încercând să prind cât mai mulți candidați -; și n-am făcut asta ca să mă lămuresc eu cu cine voi vota, nici vorbă, ci am făcut-o în special ca ziarist, inclusiv ca să pot spune/scrie câte ceva cât de cât interesant, sper, pentru cititori. Să văd dacă, pe lângă ceea ce știu eu, voi afla ceva nou, ceva deosebit, ceva ce chiar mă va uimi și/sau voi fi realmente surprins… plăcut sau neplăcut. Și da, am avut parte de câteva surprize, atât plăcute, cât și neplăcute. Sigur că nu m-apuc acum aici să înșir exemple și să povestesc despre una sau alta dintre emisiuni, nici să laud ori să porcăi pe unul sau altul dintre candidați; însă, în continuare, voi face trimiteri și la asemenea chestiuni.

Bun, mai scriam în urmă cu aproape o săptămână că asemenea confruntări televizate nu prea au fost – iată că între timp tot au fost câteva – și că unii candidați evită așa ceva… evident că mă refeream la candidatul Iohannis. Care a devenit deja mult-mult prea arogant, tratându-i cu dispreț atât pe contra-candidați, cât și pe alegătorii-telespectatori, în general! Foarte-foarte urât din partea lui, părerea mea, mai ales în contextul în care se pretinde mare liberal, iar sloganul său de campanie este ”Pentru o Românie normală”! Nu mă interesează nici că poate i-a fost realmente teamă să se confrunte, în direct, cu unii dintre candidați, nici că poate el e prea sigur că va ajunge în finală (da, va ajunge în turul doi, asta e clar, tocmai de aceea n-ar fi trebuit să fie atât de arogant, plin de el și disprețuitor, asta s-ar putea să-l coste scump mai încolo!), pentru că mie nu mi se pare deloc normal ca actualul și poate viitorul Președinte să se comporte așa, într-o Românie normală!

Apropo de sloganuri, hai să mai vedem câteva. ”Un om” – sloganul lui Mircea Diaconu. Simplu, parcă lipsește ceva… și-atât, fiindcă acest politician-actor a dezamăgit prea mult și pe prea mulți, punct. Alexandru Cumpănașu – ”Ori noi, ori ei”!?! Eu l-aș întreba doar atât: pentru el, cine sunt ”noi” și cine ”ei”? Viorica-Vasilica Dăncilă – ”Alături de fiecare român”!?! Zău așa, poate alături de ”fiecare român” care e membru sau simpatizant PSD?! Dan Barna – ”Fericiți în România”… hmmm, habar n-am ce înseamnă fericirea pentru Barna, n-am nici cea mai vagă idee cum ar putea el, ca Președinte, să ne facă fericiți chiar pe toți (că ”dacă eu aș fi fost președinte”) – probabil încă n-o fi aflat că, în România, Președintele nu e ”șeful Statului”! -, prin urmare sloganul lui îmi pare un fel de ”hai să facem bine ca să nu fie rău” sau chiar ”apa este udă”. Theodor Paleologu – ”Respect. Educație. Performanță”. Păi cine să nu vrea respect? Cine nu vrea educație? – oho, aici ar fi de discutat tare-tare mult! Cine nu vrea performanță? – în absolut toate domeniile de activitate, desigur, peste tot… și iar ar fi de povestit tare mult. Dar, una peste alta, că vă place sau nu – de slogan este vorba aici, atât -, e poate cel mai bunicel slogan, deși prea general(ist). Eu aș fi pus și cuvântul calitate… zic și io (zâmbind, ca să aveți ce comenta). Și mă opresc cu sloganurile… deși, între noi fie vorba, aș fi vrut să scriu și sloganul lui Cătălin Ivan. L-am căutat, l-am găsit, nu mi-a plăcut deloc-deloc, așa că nu vi-l spun… însă o să vă spun altceva, că nu degeaba am pomenit numele candidatului Ivan. L-am pomenit pentru că, deși are șanse zero să ajungă în finală, totuși, apropo de confruntări în emisiuni tv, l-am văzut de două sau de trei ori și întotdeauna mi-a plăcut cum discută, cum dialoghează și cum combate: foarte civilizat, cu argumente concrete, mereu la subiect(e), nu bate câmpii și spune pe șleau, dar elegant, ce-are de spus. Se vede experiența celor două mandate ca europarlamentar și, chiar dacă a fost membru PSD, mai în glumă, mai în serios, se vede și de ce a fost dat afară din PSD (bine i-au făcut, ha-ha!)! Dar ziceam de emisiuni tv, iar o astfel de emisiune a fost una în care Ivan a fost față-n față cu Paleologu; concluzia mea – da, o emisiune, o confruntare, o dezbatere jos pălăria, din toate punctele de vedere!

Păi nu puteau fi mai multe asemenea emisiuni? Cu Iohannis față-n față cu Paleologu sau cu Dăncilă sau cu Barna sau cu Ramona-Ioana Bruynseels sau cu Ivan ori chiar cu Alex Cumpănașu? Sau alte combinații… da’ ce vorbesc eu? Ooo, da, că mi-am amintit de una dintre emisiunile electorale penibile de la TVR1 (nici nu voi pomeni numele jurnalistului provenit de la Antene), emisiuni în care era prezent doar câte un candidat, și mă refer la cea în care Cumpănașu a fost ”magnific”: a venit cu o armă, o pușcă-mitralieră cu bile, și a făcut o demonstrație ridicolă legată de pasiunea lui, recte ce înseamnă să nu nimerești niște baloane mari nici de la vreo șapte-opt metri… deh, cam greu când doar te joci de-a armata! Sau de-a candidatura la Președinție!

Așadar, campania electorală s-a încheiat. Halal! Parcă mai slabă, mai tristă, mai inconsistentă, mai degeaba ca niciodată. Sau poate doar eu văd/cred așa? Nu știu, oricum nu mai contează… dar tot mai zic ceva, așa, în treacăt: chiar dacă nu sunt chestiuni care să țină de atribuțiile Președintelui, poate aș fi vrut să aud de la candidați, măcar așa, scurt și concis, opiniile lor despre subiecte precum pădurile țării, agricultură, minerit, Banca Națională (și rezerva de aur!), despre flota maritimă, despre serviciile secrete, Avocatul Poporului, despre un parlament cu 300 de aleși, despre militarii români care mor în alte țări, despre ce și mai ales cum negociază reprezentanții României cu alte state… cred că ați înțeles ce vreau să spun, unde bat. Tocmai de asta vă și întreb: pe câți dintre cei 14 candidați i-ați auzit spunând, simplu și scurt, dar clar și răspicat, că Președintele României, indiferent cine-ar fi, dacă într-adevăr va fi Președinte al țării noastre, nu va mai sta ”în genunchi” în fața nimănui? Eu i-am auzit pe vreo trei, însă, din păcate, niciunul dintre să zicem cei trei sau patru care au șansele cele mai mari să ajungă în finală.

Și-aș încheia tot cu un fel de întrebare… de fapt mai multe, însă pe aceeași linie: ce preferați, un președinte-”jucător” sau un președinte-”spectator” sau unul ”de paie” sau ”mediator” sau ”ficus” ori poate un președinte-”premier” sau unul ”marionetă? Sigur că e întrebare retorică, sigur că glumesc… cred că oricum ”les jeux sont faits”! Nu 100%, dar aproape făcute!
Esențial este, în primul rând, să mergeți totuși la vot! Punct.

Peter-Vasile CZOMPA