Cum am râs pentru prima oară după nenorocire Reviewed by CD on . Nu cred în numerologie şi sunt aproximativ ateu. M-a cutremurat, ca pe mulţi alţi(sper!), ceea ce s-a întâmplat în “Colectiv”. Atât de mult m-a impresionat dram Nu cred în numerologie şi sunt aproximativ ateu. M-a cutremurat, ca pe mulţi alţi(sper!), ceea ce s-a întâmplat în “Colectiv”. Atât de mult m-a impresionat dram Rating: 0
Ești aici: Acasă » Editorial»Cum am râs pentru prima oară după nenorocire

Cum am râs pentru prima oară după nenorocire

Cum am râs pentru prima oară după nenorocire

Nu cred în numerologie şi sunt aproximativ ateu. M-a cutremurat, ca pe mulţi alţi(sper!), ceea ce s-a întâmplat în “Colectiv”. Atât de mult m-a impresionat drama, încât, până astăzi(patru noiembrie), nu am putut nici să zâmbesc măcar, indiferent de cele care mi-au ieşit în cale.(Am norocul – dacă noroc poate fi numit – să nu fi cunoscut vreunul dintre oamenii nenorociţi la “Colectiv”). Mă leagă de tragedie, poate, doar nostalgia: O vreme am locuit pe Cuza Vodă 89, cam “peste gard” de locul în care moartea a luat tribulul prostiei şi corupţiei cu care este condusă ţara. În afară de acest fapt mărunt, am norocul să nu fi avut nicio legătură cu drama. Cu toate acestea, nimic dintre lucrurile mărunte care îţi stârnesc, întâmplător veselia(ca o glumă publicată pe internet sau o fotografie nostimă pe Facebook, de exemplu), până pe, repet, patru noiembrie anul curent, nu a reuşit să mă facă să zâmbesc, din 30 octombrie. Ziua în care nişte oameni au fost arşi de vii, nu întrun accident, ci întro adevărată execuţie de către un pluton compus din proşti, incompetenţi, laşi şi impostori.
În seara de ieri, trei noiembrie, m-am şi certat cu soţia şi cu fata, de 22 de ani. La opt seara fiică-mea nu a mai rezistat şi a plecat furioasă şi înlăcrimată la manifestaţie, lăsându-mă lângă mama ei care era furioasă pe mine că nu am oprit-o cu forţa. Soţia a prins vremurile cu revoluţia şi cu mineriadele şi avea toate motivele din lume să fie îngrijoartă. Deci, nici de ieri până azi nu am avut motive să zâmbesc.
Totuşi acum(patru noiembrie!), ora 12.00, abia am putut să mă opresc din râs şi pot să scriu aceste rânduri. (Dar asta nu înseamnă că nu mă opresc, din când, să mai râd puţin). În urmă cu o oră am aflat că Ponta a demisionat, cu tot cu guvrenul său, ducă-se! În urmă cu jumătate de oră am aflat că şi Cristian Popescu, zis Piedone, a demisionat, ducă-se şi el! După aia am aflat că, astăzi, patru noiembrie, este ziua de naştere a lui… nu spun eu, ci Wikipedia : ”Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951, Murfatlar, azi în județul Constanța) este un politician român”… Traian Băsescu, ha!, ha!, ha!
Tot cvasi-ateu sunt şi tot nu cred în numerologie, dar, ha!, ha!, ha!, nu mă pot opri din râs. Ce cadou!
Nu o să vă vină a crede, dar este o veste bună chiar şi pentru Ponta! Ziua de patru noiembrie a însemnat, de-a lungul istoriei, lichidarea fizică a doi prim-miniştrii: În 1921, Primul ministru japonez Hara Takashi este asasinat la Tokyo, iar în 1995, Premierul israelian Ițhak Rabin a fost ucis, la Tel Aviv, în cursul unui miting politic, premergător alegerilor. Aşa că, Victore, chiar dacă râde de nu mai poate Băsescu, tu poţi să zâmbeşti, măcar, că ai scăpat atât de uşor! Ha! Ha! Ha!
Pa!

Comentează

© 2014 TRANSILVANIA TV Network Mixed By Fabrik

Sus